6. La 9 august 2000, aceasta a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bucureşti o
plângere penală împotriva mai multor persoane pe care le acuza de a-i fi vândut apartamentul
împotriva voinţei sale, folosind acte de identitate false.
7. Reclamanta a introdus, de asemenea, o acţiune împotriva M.P., cumpărătorul
apartamentului, care a fost admisă de secţia civilă a Tribunalului Bucureşti, care, prin
hotărârea din 23 octombrie 2000, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare în
care era menţionat numele reclamantei în calitate de vânzătoare a apartamentului său.
Reclamanta nu a solicitat despăgubiri în cadrul acestei proceduri.
8. În paralel, poliţia a început o urmărire penală pe baza plângerii depuse de către
reclamantă. La 1 septembrie 2000, reclamanta a fost audiată în calitate de parte vătămată, în
prezenţa avocatului ales de aceasta.
9. La 19 septembrie 2001, în urma rechizitoriului parchetului, F.L., M.P., E.Z. şi S.S. au
fost trimişi în judecată în faţa Judecătoriei Bucureşti pentru complicitate la mai multe
infracţiuni de fals. Reclamanta a fost menţionată printre martorii acuzării.
10. S-au desfăşurat şase şedinţe în faţa Judecătoriei Bucureşti. Reclamanta, care a fost
citată în calitate de parte vătămată, nu s-a prezentat decât la ultima din aceste şedinţe. Citările
nu conţineau menţiuni cu privire la procedura de constituire ca parte civilă.
În cererile sale de amânare, reclamanta invoca imposibilitatea de a se prezenta din cauza
stării sale proaste de sănătate şi din cauza faptului că citările ajungeau prea târziu, ceea ce nu
îi permitea să se pregătească la timp pentru şedinţe.
11. La 30 noiembrie 2001, reclamanta a depus la dosar o cerere pentru a face fotocopii
după câteva probe în vederea pregătirii, conform indicaţiilor acesteia, a propriei „acţiuni
penale”, având în vedere că apartamentul său a fost furat de către inculpaţi.
12. La 7 februarie 2002, cu ocazia celei de-a cincea şedinţe, instanţa a constatat că, în
pofida absenţei reclamantei şi a inculpatului F.L., procedura de citare a fost corectă şi a
continuat audierea inculpaţilor şi a martorului prezenţi. De asemenea, a dispus ca reclamanta
să fie citată să se prezinte la următoarea şedinţă cu mandat de aducere.
13. La 7 martie 2002, instanţa, în complet cu judecător unic, a audiat reclamanta şi a decis
că trebuia să fie calificată drept martor.
14. La 2 aprilie 2002, reclamanta a recuzat judecătorul, motivându-şi astfel cererea:
„Judecătorul […] şi-a luat libertatea să decidă, fără să mă consulte în prealabil, astfel cum prevede legea, că
nu aveam calitatea de parte vătămată, ci de martor. Mă opun acestei decizii, după cum am făcut-o şi la şedinţă,
deoarece apartamentul meu a fost furat, am cheltuit sume importante pentru a-l recupera […] şi deoarece mi se
pare normal să recuperez aceste sume, prin constituirea mea ca parte civilă. Reclam, de asemenea, repararea
prejudiciului moral. [...]”
La 3 aprilie 2002, cererea de recuzare a fost respinsă de judecătorie, reunită într-o altă
compunere, printr-o încheiere care putea fi atacată cu apel, odată cu fondul cauzei.
15. La şedinţa din 4 aprilie 2002, instanţa a audiat concluziile părţilor pe fondul cauzei şi a
amânat pronunţarea hotărârii pentru 11 aprilie 2002.
16. Instanţa a pronunţat hotărârea la 11 aprilie 2002. Aceasta a concluzionat că inculpaţii
erau vinovaţi şi i-a condamnat la pedeapsa cu închisoarea. Cu toate acestea, instanţa a
considerat că nu putea dispune anularea falsului contract de vânzare-cumpărare, în măsura în
care reclamanta nu a participat la procedură în calitate de parte civilă.
17. Reclamanta a introdus apel la această hotărâre, solicitând, în special, să îi fie
recunoscută calitatea de parte civilă şi exprimând în cifre cererile sale de reparare a
prejudiciului suferit.
18. Prin încheierea din 14 august 2002, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantei
de a fi parte la procedură, considerând că faptul de a afla dacă această cerere era justificată
sau nu intra sub incidenţa fondului cauzei.
Tribunalul a pronunţat hotărârea la 16 septembrie 2002. Făcând referire la argumentele
prezentate cu ocazia examinării cererii parchetului privind anularea contractului fals, acesta a