Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (justice.gov.md). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (justice.gov.md). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (justice.gov.md). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
CAUZA IPTEH S.A. ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 35367/08)
HOTĂRÎRE
(cu privire la satisfaţia echitabilă – radiere de pe rol)
STRASBOURG
29 iunie 2010
Hotărîrea va deveni definitivă în circumstanţele prevăzute de Articolul 44 § 2 of din Convenţie. Poate fi obiectul revizuirii editoriale..
În cauza Ipteh S.A. şi alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd în cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefierul Secţiei,
Deliberînd în secret la 8 June 2010,
Pronunţă prezenta hotărîre, adoptată în aceiaşi zi:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată printr-o cerere (nr. 35367/08) contra Republicii Moldova, depusă la 25 iulie 2008, adresată Curţii în conformitate cu Articolul 34 din Convenţia privind Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale („Convenţie”) din partea Ipteh S.A. – o companie înregistrată în Moldova, Worldway Limited – o companie înregistrată în Regatul Unit al Marii Britanii, Kapital Invest SA – o companie înregistrată în România şi Ion Rusu – un cetăţean al României.
2. Reclamanţii au fost reprezentaţi de J. Hanganu, avocat cu practică în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
3. În hotărîrea adoptată la 24 noiembrie 2009 („hotărîrea principală”) Curtea a constatat existenţa violării drepturilor reclamanţilor prevăzute de Articolul 6 § 1 din Convenţie şi Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie urmare a anulării privatizării edificiului din Chişinău cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi egalităţii procesuale (Ipteh SA and Others v. Moldova, no. 35367/08, 24 noiembrie 2009).
4. Întrucît aspectul ce ţine de aplicarea Articolului 41 din Convenţie nu a fost finalizat întru adoptarea unei decizii, Curtea l-a rezervat şi a invitat Guvernul şi reclamantul să prezinte în termen de trei luni, observaţii scrise în acest sens.
ÎN FAPT
5. Primul reclamant, Ipteh S.A., este o companie înregistrată în Moldova. Ceilalţi reclamanţi sunt Worldway Limited („a doua companie reclamantă”) – companie înregistrată în Regatul Unit al Marii Britanii şi deţinătoare a 35,29% din acţiunile primei companii reclamante; Kapital Invest S.A. („a treia companie reclamantă”) – companie înregistrată în România şi deţinătoare a 49,63% din acţiunile primei companii reclamante; şi Ion Rusu („al patrulea reclamant”) – un cetăţean romîn, născut în 1962, locuitor al oraşului Iaşi şi deţinător a 11,72% din acţiunile primei companii reclamante.
6. La sfîrşitul anilor 1990, Ipteh S.A. şi o companie terţă, I., erau proprietarii unei clădiri cu şase etaje, situată pe bulevardul principal din Chişinău. Ambele companii erau în proprietatea statului şi unice active pe care le deţineau erau diverse cote-părţi ale clădirii.
7. În 1999 statul a decis să privatizeze companiile şi a vîndut acţiunile acestora unei companii private U.
8. În 2000 şi 2001 noul proprietar al companiei a transferat toate cotele-părţi a clădirii primei companii reclamante.
9. Tot în 2000 fostul director al primei companii reclamante a contestat în instanţă privatizarea respectivă. Oricum, acţiunea lui fost respinsă printr-o hotărîre definitivă a Curţii de Apel Economice a Republicii Moldova din 11 iulie 2000, instanţa constatînd că privatizarea a fost legală în toate privinţele.
10. În iulie 2001 al patrulea reclamant a cumpărat 141,77 din acţiuni a primei companii.
11. În august 2001 a doua companie reclamantă a cumpărat restul din acţiuni a primei companii reclamante.
12. În august 2006 prima companie reclamantă a emis 510,000 de noi acţiuni şi le-a vîndut celei de-a treia companii reclamante.
13. La o dată nespecificată în 2002, Prim-ministru a solicitat Procuraturii Generale să efectueze un control al legalităţii privatizării. La 17 februarie 2002, Procurorul General a informat Prim-ministru că a verificat legalitatea privatizării şi că a găsit-o „în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare”. De asemenea, Procurorul General a informat Prim-ministru că legalitatea privatizării a fost verificată exhaustiv în cadrul procesului care s-a încheiat cu hotărîrea definitivă din 11 iulie 2000.
14. La o dată nespecificată în 2003, Preşedintele Republicii Moldova a solicitat Procuraturii Generale să examineze posibilitatea contestării privatizării din 1999. Într-o scrisoare din 26 iunie 2003, Procurorul General a informat Preşedintele V. Voronin că tranzacţia a fost legală şi precum că nu sunt temeiuri pentru contestare. Mai mult, Procurorul General a indicat că după intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă din 12 iunie 2003 a devenit imposibilă înaintarea unui recurs asupra hotărîrii definitive din 11 iulie 2000.
15. La 19 aprilie 2007 Procurorul General a iniţiat un proces în numele statului în care aceasta a contestat legalitatea privatizării din 1999 a primei companii reclamante şi a companiei I. din motivul că două Hotărîri a Guvernului cu privire la vînzarea acţiunilor deţinute de stat au fost încălcate. În particular Procurorul şi-a susţinut precum că preţul achitat de compania U. a fost mai mic decît acel indicat în Hotărîri şi precum că preţul final oferit pentru acţiuni de asemenea a fost foarte mic. Procurorul s-a referit la articolul 50 din Codul Civil ca bază legală a acţiunii (vezi mai jos § 16). Ca rezultat al pretinsei privatizări ilegale, Procuratura a cerut anularea tuturor tranzacţii ulterioare şi a emisiilor de acţiunii în rezultatul căreia compania a treia şi a patra au devenit acţionarii primei companii.
16. Reclamanţii nu au recunoscut acţiunea şi au pledat, inter alia, că aceasta s-a prescris şi este contrară principiului securităţii raporturilor juridice. Reclamanţii au menţionat că textul articolului 86 al vechiului Cod Civil, care exonerează procurorul de la considerarea termenului de prescripţie de trei ani cînd se înaintează o acţiune în interesul statului, era contrar cu Articolul 6 din Convenţie prin referire la cazul Dacia SRL v. Moldova (nr. 3052/04, din 18 martie 2008). Reclamanţii, de asemenea, au menţionat că legalitatea privatizării a fost confirmată prin hotărîrea definitivă din 11 iulie 2000 cu valoare de res judecata şi precum că dînşii sunt bona fide cumpărători care au fost discriminaţi comparativ cu alte companii care au obţinut proprietatea de stat în condiţii similare şi a căror privatizare nu a fost contestată de stat. La fel reclamanţii au recuzat judecătorul care a prezidat şedinţa din cauza pretinsei lipse de imparţialitate şi au susţinut că în cadrul procedurilor anterioare care s-au încheiat cu hotărîrea din 11 iulie 2000, acelaşi judecător, de asemenea, a fost recuzat din aceleaşi motive. Cu toate acestea recuzarea a fost respinsă.
17. La 10 iunie 2008 Curtea de Apel Economică a pronunţat hotărîrea în favoarea Procuraturii Generale în absenţa celui de al treilea şi al patrulea din reclamanţi, care nu au fost citaţi. Instanţa de judecată a respins obiecţiile reclamanţilor cu privire la existenţa hotărîrii definitive din 11 iulie 2000. Instanţa nu a contestat susţinerile reclamanţilor precum că procedurile din 2000 au avut acelaşi obiect de examinare, dar oricum instanţa a respins obiecţiile respective pe motivul că hotărîrea nominalizată a fost adoptată în cadrul unei proceduri în care Procuratura Generală nu a fost implicată. De asemenea, instanţa a respins obiecţiile reclamanţilor cu privire la regimul termenului de prescripţie susţinînd că în conformitate cu articolul 86 din Codul Civil în vigoare, acţiunea Procuraturii în interesul statului este imprescriptibilă.
18. Reclamanţii au formulat un recurs în baza aceloraşi argumente care au fost aduse în faţa primei instanţe. De asemenea, reclamanţii s-au mai plîns de faptul că nu toţi din reclamanţi au luat parte la proceduri şi precum că judecătorul a fost imparţial.
19. La 28 august 2008 Curtea Supremă de Justiţie examinat în şedinţă recursul reclamanţilor. În cadrul şedinţei reclamanţii au recuzat judecătorul N.M. din completul de judecată şi şi-au exprimat dubiile asupra modului în care Preşedintele Curţii Supreme, judecătorul I.M., a numit completul de judecată. În aceeaşi zi, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul şi a menţinut hotărîrea primei instanţe.
20. Curtea Supremă s-a referit la prevederile vechiului Cod Civil întru a respinge obiecţia reclamanţilor despre statutul lor de cumpărători de bună credinţă. În particular, Instanţa Supremă a motivat că, potrivit vechiului Cod Civil, proprietatea obţinută ilegal de la stat poate fi redobîndită indiferent de faptul dacă a fost obţinut de un bona fide cumpărător. Oricum, cînd a fost examinat aspectul cu privire la termenul de prescripţie, Curtea Supremă de Justiţie a căzut de acord cu obiecţiile reclamanţilor în ceea ce priveşte articolul 86 a Codului Civil (vezi mai sus § 16). Cu toate acestea Curtea Supremă a precizat pentru prima dată că procurorul a înaintat acţiunea după intrarea în vigoare a noului Cod Civil şi normele privind termenul de prescripţie cuprinse în acest Cod sunt aplicabile. Cutea Supremă de Justiţie şi-a exprimat opinia că acţiunea Procurorului a pretins declararea nulităţii absolute a privatizării şi care, conform prevederilor articolului 217 a noului Cod Civil, nu poate fi limitată în timp. La fel Curtea Supremă de Justiţie a respins obiecţiile cu privire la existenţa examinării aceleaşi acţiuni şi cu privire la acelaşi obiect după cum s-a procedat în prima instanţă, şi la fel, a respins obiecţia cu privire la neparticiparea în proces a unor reclamanţi.
21. La 24 noiembrie 2009 Curtea a examinat fondul cauzei şi a găsit violarea Articolului 6 şi Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
22. La 22 aprilie 2010 Curtea Supremă de Justiţie din Moldova a admis cererea de revizuire depusă de reclamanţi împotriva hotărîrii din 28 august 2008 (a se vedea mai sus § 19) şi a casat-o. Prin aceiaşi Decizie Curtea Supremă de Justiţie a re-examinat fondul cauzei şi a respins acţiunea Procurorului General şi a ordonat Ministerului Finanţelor să achite compensaţii cu titlu de prejudiciu material, moral şi costuri şi cheltuieli judiciare suportate. Primei companii reclamante a fost acordată suma de 196 952,53 Euro, celei de a doua companie reclamantă – 46 545, 47 Euro, celei de a treia companii reclamante – 58 000 Euro şi celui de al patrulea reclamant – 18 434,88 Euro. Decizia a devenit definitivă din ziua pronunţării.
ÎN DREPT
23. La 10 mai 2010 reclamanţii au informat Curtea despre adoptarea Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, susţinînd că nu mai sunt interesaţi întru aşi menţine cauza în continuare în procedura Curţii (în special procedura rezervată cu privire la aplicabilitatea Articolului 41) şi au solicitat Curţii radierea de pe rol a cererii avînd în vedere reglementarea amiabilă admisă la nivel naţional.
Avînd în vedere prescripţiile Articolului 37 § 1 (a) şi (b) din Convenţie, Curtea constată că reclamanţii nu mai intenţionează să-şi mai menţină cererea sa din momentul în care litigiu a fost soluţionat. Mai mult decît atît, în conformitate cu prevederile Articolului 37 § 1 in fine, Curtea nu găseşte careva circumstanţe în ce priveşte respectarea drepturilor definite în Convenţie şi Protocoalele sale care ar impune examinarea în continuare a cererii.
24. Respectiv, cauza, în capetele de cerere rămase, urmează a fi radiată de pe rol.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
Decide să radieze de pe rol restul capetelor de cerere rămase.
Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 29 Iunie 2010 potrivit Regulii 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte