Traducere neoficială din varianta engleză a hotărârii
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
CAUZA ASITO c. MOLDOVEI
(Cererea nr. 40663/98)
HOTĂRÂRE
(Satisfacţie echitabilă)
STRASBOURG
24 aprilie 2007
Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Asito c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Sir Nicolas Bratza, Preşedinte,
Dl J. Casadevall,
Dl G. Bonello,
Dl M. Pellonpää,
Dl R. Maruste,
Dl S. Pavlovschi,
Dl J. Šikuta, judecători,
şi dl T. L. Early, Grefier al Secţiunii,
Deliberând la 27 martie 2007 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea (nr. 40663/98) depusă împotriva Republicii Moldova la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”), în temeiul fostului articol 25 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”) de către compania de asigurări ASITO, de naţionalitate din Republica Moldova („reclamantul”), la 5 februarie 1998.
2. Printr-o hotărâre pronunţată la 8 noiembrie 2005 („hotărârea principală”), Curtea a hotărât că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 şi articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie (a se vedea ASITO v. Moldova, nr. 40663/98, 8 noiembrie 2005).
3. În temeiul articolului 41 al Convenţiei, reclamantul a solicitat cu titlu de satisfacţie echitabilă suma de 2,388,949 euro (EUR).
4. Deoarece chestiunea privind aplicarea articolului 41 al Convenţiei, în ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului cu privire la prejudiciul material şi moral, nu a fost gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o şi a invitat Guvernul şi reclamantul să prezinte, în decurs de trei luni, observaţiile lor scrise cu privire la chestiunea respectivă şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ei ar putea ajunge.
ÎN FAPT
5. Reclamantul este o companie de asigurări de naţionalitate din Republica Moldova cu sediul la Chişinău.
6. Reclamantul a avut un litigiu cu o companie terţă cu privire la executarea de către aceasta din urmă a unui contract încheiat între ei. La 23 septembrie 1997, Colegiul de recurs al Judecătoriei Economice a admis recursul în anulare al Procurorului General depus în temeiul articolului 38 § 3 al Legii cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi a casat hotărârea irevocabilă din 1 august 1996 pronunţată în favoarea reclamantului prin care acestuia i-a fost acordată suma de 327,474.75 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a EUR 62,780 la acea dată).
7. La 24 decembrie 1997, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare depus de Procuratura Generală în cadrul altor proceduri şi a casat două hotărâri irevocabile (din 26 iulie 1996 şi din 23 septembrie 1997) pronunţate în favoarea reclamantului, prin care contractul încheiat între acesta şi compania terţă a fost declarat legal şi obligatoriu. Conform clauzelor contractului, reclamantul era în drept să primească suma de MDL 269,500, care urma să fie plătită în rate lunare.
8. Ulterior, Procuratura Generală a depus la Judecătoria Economică a Republicii Moldova o cerere prin care a cerut confiscarea venitului obţinut de companie ca rezultat al contractului, care a fost declarat nul la 24 decembrie 1997. La 2 februarie 1999, Judecătoria Economică a indicat ASITO să plătească în folosul statului MDL 186,945.00 (echivalentul a EUR 18,765 la acea dată).
ÎN DREPT
„...Reclamantul este de acord că constatarea unei violări a articolelor 6 § 1 şi 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie constituie în sine o satisfacţie echitabilă suficientă în ceea ce priveşte prejudiciul moral.
...Guvernul va plăti reclamantului MDL 186,945[1] ... şi MDL 187,432[2] ... în decurs de trei luni de la data la care această cauză va fi radiată de pe rolul Curţii...
(a ) va promova pe parcursul anului 2006 adoptarea Legii cu privire la asigurări şi a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule;
(b) va desfăşura o politică orientată spre protecţia şi dezvoltarea concurenţei şi limitarea activităţilor monopoliste în domeniul asigurărilor.
2. ...Guvernul va modifica pe parcursul anului 2006 articolul 38 al Legii nr. 970 din 24 iulie 1996 cu privire la instanţele judecătoreşti economice.
3. Reclamantul îşi va suspenda cererea sa nr. 40663/98... pentru o perioadă de 12 luni după semnarea acestui acord, pentru ca punctul 1(a) al acordului să fie executat. După executarea punctului 1(a), reclamantul îşi va retrage cererea sa nr. 40663/98 şi va declara că nu mai are pretenţii faţă de Guvern.
...”
10. La 8 februarie şi 6 martie 2007, Curtea a primit de la reclamant două scrisori în care inter alia se afirma că:
„...La 21 şi 22 decembrie 2006, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la asigurări şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.”
„...compania doreşte să-şi retragă cererea ... şi declară că ea nu mai are pretenţii faţă de Guvern.”
11. Curtea ia cunoştinţă formală de acordul sus-menţionat. Ea observă că scopul lui este de a pune capăt litigiului. În continuare, ea observă că, în conformitate cu clauzele acordului încheiat, reclamantul va primi compensaţii pentru prejudiciul material suferit, că Guvernul a adoptat deja legislaţia la care se face referire în acord şi că reclamantul îşi va retrage de la Curte toate pretenţiile cu privire la compensaţii faţă de Guvernul pârât.
12. Examinând clauzele acordului încheiat, Curtea consideră că el este echitabil în sensul articolului 75 § 4 al Regulamentului Curţii şi este bazat pe respectarea drepturilor omului, aşa cum aceasta este definită în Convenţie şi în Protocoalele sale (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei şi articolul 62 § 3 al Regulamentului Curţii) (a se vedea Maurice v. France (satisfacţie echitabilă - reglementare amiabilă) [GC], nr. 11810/03, §§ 34-35, ECHR 2006-...).
13. Prin urmare, restul cauzei urmează a fi radiată de pe rolul Curţii (articolul 37 § 1 (b) al Convenţiei şi articolul 43 § 3 al Regulamentului Curţii).
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Ia cunoştinţă formală de acordul încheiat între părţi şi aranjamentele făcute pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acord (articolul 43 § 3 al Regulamentului Curţii);
2. Decide să radieze restul cauzei de pe rolul său.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 24 aprilie 2007 în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
T.L. Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
[1] EUR 12,082
[2] EUR 12,113